Revista Pontica

30 de ani s-au scurs în clepsidră din momentul în care dr. Constantin Chera arăspuns prima dată prezent la proiectele unei asociații neguvernamentaleromânești și până la momentul în care a părăsit această lume. Aparent numele asociației, Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului MarinOceanic-Club, nu este legat de domeniul atât de drag celui pe care îl omagiemaici: arheologia. Cu toate acestea spiritul de aventură, dorința de cunoaștere și entuziasmul ne-au unit într-o prietenie trainică și au dat naștere încă de la începutul existenței acestei asociații al cărui membru fondator a fost, unui departament special de promovare și protecție a patrimoniului cultural.

Așa după cum ați auzit mai înainte, de la profesorul meu Geoff Baily, noi arheologii nu putem să nu ne gândim la viitor. Voi încerca să abordez și eu această temă, în scurta mea prezentare: „Viitorul patrimoniului cultural și alarheologiei subacvatice”. Există trei subiecte pe care le considerăm importante, când vine vorba despre dezvoltarea unei strategii a arheologiei subacvatice: cercetarea, restaurarea, conservarea, respectiv emiterea legislației în domeniu.

Sărbătorile organizate în cetățile grecești se aflau, în general, într-o strânsă legătură cu practicarea diferitelor culte religioase. Sărbătorile publice erau prilejuri de a cinsti divinitățile venerate în cetate. Studiul nostru are ca obiect cercetarea comparativă a sărbătorilor închinate lui Apollo la Milet și în coloniile milesiene de la Pontul Euxin. Sărbătorile consacrate lui Apollo (Hebdomaia, Noumenia, Thargelia, Boedromia, Pyanopsia și Metageitnia) dețineau o pondere însemnată atât în calendarul Miletului, cât și în calendarele coloniilor sale de la Pontul Euxin (Sinope,Apollonia Pontica, Odessos, Dionysopolis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia, Nymphaion,Pantikapaion, Gorgippia, Hermonassa, Tanais).

În acest articol sunt publicate rezultatele și o serie de descoperiri din complexele arheologice cercetate integral la Capul Chirakman, precum și monede și ștampile amforice dobândite în timpul săpăturilor arheologice din ultimii șase ani. Așezarea antică Bizone este situată în zona portuară a orașului actual Kavarna. Este situat pe un platou cu pante extrem de abrupte cunoscut sub numele de Capul Chirakman. În antichitate, lungimea sa era mai mare. Cu toate acestea, un cutremur puternic din secolul I a.Chr. a dus la prăbușirea părții sale de sud-est în mare. Momentul și modul în care a fost creat orașul Bizone rămân neclare. Numele Bizone a fost menționat pentru prima dată într-un decret din Histria în cinstea lui Agathocles, datând din anul 200 a.Chr.

Azbestul a fost folosit la fabricarea ceramicii într-o zonă mare a Eurasiei,din Scandinavia, Corsica până în Peninsula Coreeană și Arhipelagul Japonez. Cele maitimpurii urme ale utilizării azbestului ca degresant pentru ceramică datează din perioadaneolitică și în unele zone această tradiție a supraviețuit până în Evul Mediu. Vechii greciși romani foloseau azbest în pânzele, giulgiurile și fitilele de lumânare. Cu toate acestea,cele mai multe descoperiri arheologice de azbest provin din context funerar, sub formă dehaine de incinerare, saci sau cearșafuri. Situație similară în care textilele cu azbest suntplasate în înmormântări antice se observă în Asia de Sud-Est.

Cetatea medievală otomană de la Hârșova este un monument istoric preapuțin cunoscut. Cercetările de suprafață întreprinse aici de Pamfil Polonic la sfârșitul secolului al XIX-ea, la care se adaugă săpăturile realizate de Victor Brătulescu, Andrei Aricescu sau, mult mai târziu, de Gheorghe Cantacuzino, au adus prea puține clarificări asupra planimetriei și evoluției sale. Rezultate mulțumitoare s-au obținut după săpăturile din ,,cetate” în sectoarele ,,incinte vest” și ,,incinte nord” derulate în ultimele trei decenii. S-a făcut, prin acestea, separația clară dintre fortificația antică și cea medievală, îndepărtându-se astfel starea de confuzie din interpretarea lor.

Studiul de față analizează un ansamblu arheologic format din 86 depiese, din care 64 au fost confecționate din os, 12 din cochilii, opt din corn și două din carapace de țestoasă, descoperite în așezarea de la Techirghiol Dealul Minerva – Paloda, în cadrul campaniei arheologice din anul 2020. Lotul analizat este destul de fragmentat, lipsind în general partea activă a pieselor, care ne oferă informații legate de modul deutilizare și, implicit, de activitățile desfășurate de comunitatea respectivă.

Autorul prezintă trei unelte agricole getice descoperite întâmplător peteritoriul Dobrogei, după anul 2000. Este vorba de două fiare de plug, găsite la Ion Corvin, (de tip „linguriță”), respectiv la Sibioara (de tip „cu cârlig”), ambele localitățidin județul Constanța și un cuțit de plug găsit la Sarinasuf, în județul Tulcea. Piesele se datează în secolul I a.Chr – I p. Chr și se adaugă unor obiecte similare apărute în Dobrogea la Adâncata și Chirnogeni. Pe teritoriile celor trei localități este consemnată în bibliogafia arheologică existența unor situri getice.

Obiceiul depunerii fusaiolelor nu este foarte des înregistrat, cel puțin în ceea ce privește complexele funerare sarmatice din Muntenia și Moldova. Chiar și așa, analiza caracteristicilor sale poate ajuta nu numai la completarea tabloului general almormintelor sarmatice din cele două zone menționate, dar poate și evidenția anumite trăsături comune și diferențe. Numărul mormintelor sarmatice din Muntenia și Moldova în care s-au descoperit fusaiole nu este foarte mare – 36 (19 în Muntenia și 17 în Moldova), dintr-un total care poate fi estimat în jur de 500.

Studiul de față încheie seria articolelor dedicate teracotelor descoperite prin cercetări arheologice sistematice, în perioada 1998–2016, în situl de la Ostrov (Durostorum), jud. Constanța. În prezentul catalog au fost introduse 239 de piese, însă, deși numărul lor este impresionant, doar o mică parte a putut fi integrată într-o tipologie, aceasta atât din cauza stării lor de conservare (fiind foarte fragmentare), cât și a detaliilor păstrate, care împiedică descifrarea lor.

Cele trei camee discutate în articolul de față provin din cercetări preventive făcute la Tomis. Două dintre acestea au fost găsite în morminte, iar pentru cealaltă nu se cunoaște cu exactitate contextul, dar se poate presupune că este vorba despre obiecte de inventar funerar. Toate cameele au fost montate în obiecte de podoabă, doi cercei și un medalion, astfel că pe lângă funcția de a decora bijuteriile, ele mai îndeplineau și o funcție apotropaică, bine cunoscută pentru cameele cu imaginea Medusei și mai puțin cunoscută pentru cameele cu reprezentarea imaginii împărăteselor romane.

Apariția recentă a unei monede, dintr-o emisiune monetară tomitană foarte puțin cunoscută, ne oferă ocazia de a continua articolul nostru din Pontica nr. 52. Această emisiune monetară, bătută în numele împăratului Severus Alexander, ilustrează o primă „porta triumphalis” a orașului Tomis, completând astfel seria de emisiuni monetare cu revers propagnadistic dedicată acestui împărat.

Acest articol prezintă un lot de zece opaițe (întregi și fragmentare), descoperite la Tropaeum Traiani, în cartierul de sud, în cercetările arheologice din edificiul 2-domus. Acestea se încadrează în două mari categorii: opaițe de tip firmalampen și opaițe cu cioc cordiform, ele fiind situate în categoria opaițelor romane timpurii.

În articolul de față autorii prezintă un lot de 15 opaițe aflate în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, descoperite la Capidava în anul 2015 cu ocazia proiectului de restaurare a cetății. Lotul se împarte în șase categorii (13 opaițe) foarte bine cunoscute în lumea romană târzie și bizantină timpurie din Scythia precum și în provinciile vecine.

The article would like to use the parallels from the cemetery church in Beroe/PiatraFrecӑţei and Galata in Bulgaria to show that the terracotta vessel discovered in 1988 during an emergency excavation in Ibida/Slava Rusӑ was not used for lustration as a holywater container, as the excavators explain, but as a baptismal font.

Obiectivul articolului constă în completarea repertoriului arheologic dobrogean prin punerea în circuitul științific a unor date mai vechi referitoare la perioada medieval-timpurie, rămase nepublicate până acum. În acest sens, două teme vor fiabordate: rezultatele cercetării preventive din așezarea de la Șiriu (jud. Constanța) și prezentarea a șase vase ceramice aflate în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.

La production céramique du Haut Moyen Âge à l’échelle de l’actuelterritoire de la Bulgarie septentrionale est au centre des préoccupations de nombreux chercheurs qui étudient les traditions céramiques chez les Slaves et les Proto-bulgaressous l’angle des influences possibles sur les formes et la décoration locales subies par le Khaganate Avar ou de l’Est1. Toutefois, le présumé processus de transfert d’influences byzantines, d’ailleurs souvent évoqué comme allant de soi, n’a pas encore fait l’objet d’une étude approfondie. Le nombre important de données technologiques récemmentacquises sur le matériel céramique issu des nécropoles et de l’habitat semble favorable,malgré son caractère préliminaire, à une telle démarche.

Subiectul acestui articol este o colecție de 12 noi vârfuri de curele ajurate în „stilul grifon și tipril” găsite în nord-estul Bulgariei. Până în prezent, doar șase astfel de piese sunt cunoscute și publicate, cu frunze de palmier „bandajate”, ceea ce face ca acest grup de piese să reprezinte una dintre rarele apariții din Bulgaria. Lucrul comun care unește toate aceste vârfuri de curele, în afară de partea de la bază, este compoziția frunzelor de palmier „bandajate” în diferite combinații de frunze și volute curbate formând un buchet cu două fețe la vârful curelei. Piesele cu fante găsite în Bulgaria diferăde modelul original al grupului Mihldorff-Skalyste și nu urmează direct ornamentația acestuia. În practică, se formează o nouă compoziție, care dezvoltă într-un mod nou prototipul dat, care, împreună cu forma vârfului de curea ajurat, formează un nou grup local de artefacte. Fiecare vârf al curelei prezintă o interpretare diferită a motivelor cunoscute și rareori se întâlnesc două obiecte total identice.

Autorul publică șapte inscripții grecești inedite, trei inscripții din Istros: 1. un nou fragment din decretul pentru Diogenes, fiul lui Diogenes (ISM I 2 + 3); 2. fragment dintr-o placă opistografă cu dedicații pentru împărați din dinastia Antoninilor; 3. un nou fragment din stela funerară ISM I 303; și patru inscripții din Tomis: 4. fragment dintr-o inscripție monumentală pentru împăratul Hadrian pusă în 120 p. Chr. de autoritățile locale și de legatul Gaius Ummidius Quadratus; 5. inscripție fragmentară de natură incertă; 6 și 7. două inscripții votive fragmentare dintr-un vicus din teritoriul cetății.

Articolul discută cinci inscripții grecești, cu noi sugestii de lectură și restituire: 1. Decret olbian pentru un chersonesitan, publicat ca fiind de la Odessos, IGBulg I² 39;2. Decret histrian de proxenie pentru un zaraf, ISM I 28;3. Inscripție tomitană pentru Demetra și Kore, ISM VI.2, 485;4. Inscripție funerară de la Tomis pentru un bărbat din Heraclea Pontica și pentru familia sa, ISM III 236 + ISM VI.2, 520 + ISM VI.2, 590;5. Din nou despre ISM VI.2, 736, inscripție de la Dionysopolis pusă de un fost preotal marelui zeu Derzalas/Derzelas.

Multe dintre monumentele epigrafice și sculpturale de la Sacidava (Muzait/Dunăreni, com. Aliman, jud. Constanța), databile în perioada romană timpurie, au fost descoperite în utilizare secundară, ca materiale de construcție, în zidurile incintei romane târzii. Acesta a fost și cazul stelei pentru Antonia, fiica veteranului C. Antonius. Descoperirea a fost făcută acum mai bine de un deceniu și se regăsește în corpus-ulepigrafic al sitului (ISM IV 193). În această contribuție sunt prezentate observațiile făcute în 2016 asupra materialului litic folosit, asupra decorului monumentului și inscripției.

Pe baza sugestiilor venite dinspre literatură, în special retorică și teoria textului, teoria comunicării, semiotică și studiul imaginii în arta figurativă antică târzie, discutăm strategia comunicativă folosită în cazul unei inscripții de la Tropaeum Traiani(ISM IV 16). Sunt analizate elementele de natură paratextuală (mise en place), textuală (mise en page) și paralexicală (mise en texte) care facilitează decodarea mai nuanțată a mesajului transmis de această epigrafă de caracter oficial.

Cimitirul otoman de secolele XVIII-XIX de la Constanța zona Boreal, cercetat între anii 2019-2020, numără 314 morminte, dintre care 49 au fost analizate în lucrarea de față. A rezultat un număr minim de 50 de indivizi: 26 din categoria subadulților (19 din grupa copiilor, 5 sugari și 2 adolescenți) și 24 de adulți (12 adulți tineri, 6 adulți maturi, 5 adulți bătrâni și un individ cu grupă de vârstă incertă). Sexul a fost determinat doar în cazul adulților; au fost identificați 8 indivizi de sex masculin, 15 de sex feminin (sex ratio = 0,53) și un individ cu sex incert.

Lucrarea la care ne referim a apărut sub auspiciile favorabile ale seriei Archaeologia Bulgarica, Supplements, volumul 3, editată de Lyudmil F. Vagalinski & Nicolay Sharankov și se încadrează în categoria monografiilor arheologice, tratând un subiect de mare interes pentru studiul vieții materiale romane provinciale –producția ceramică din spațiul cuprins între Dunăre și Munții Balcani.

This edition of luxe, printed in Bulgarian and English, is a studia devoted to a very curious treasure, discovered in 2018 during the regular archeological excavations of the fortress Kaliakra, one of the capitals of the Dobruja despotate in the second half of 14th century. It is worthy of admiration that the find is worked up and published for less than two years.