Revista Pontica

Cercetările arheologice desfășurate în anul 2018 la Pietroasa Mică – Gruiu Dării au contribuit la identificarea unor aspecte inedite ale depunerii eneolitice din acest sit și au permis, în contextul descoperirilor de aici și prin raportarea la altele asemănătoare, reinterpretarea, din punct de vedere informațional și terminologic, a unor subiecte relevante pentru o definire cât mai nuanțată a caracteristicilor eneoliticului târziu din nord-estul Munteniei.

Articolul analizează carcateristicile-cheie ale unui grup de clădiri (grosimea zidurilor, lărgimea intrărilor etc.) precum și locația lor în cadrul urbanistic al orașului (plasarea la frontul unor artere de circulație principale). Toate au fost săpate inițial înainte de 1949, dar arhivele nu conțin date despre cercetarea acestora. Toate au fost mult timp considerate a fi “basilici civile” și având un rol administrativ. Articolul pune în discuție posibilitatea ca aceste clădiri să fi avut, la un moment dat și pentru o perioadă de timp nedeterminată, funcția de horrea. Este prezentată, de asemenea o scurtă și sumară justificare economică a posibilității atribuirii acestei funcțiuni.

În acest articol ne propunem să prezentăm date referitoare la zidul de incintă târziu al Tomisului obţinute în urma supravegherii unor lucrări edilitare desfășurate în anul 2013. Descoperirea pe b-dul Ferdinand, vis-à-vis de imobilul nr. 30, a unui scurt segment din fundaţiile unei curtine orientate NNV-SSE, indică faptul că în sectorul din dreptul actualului Parc Arheologic, zidul de incintă avea un traseu ,,în șicană”, cu o succesiune de frângeri bruşte într-un interval scurt.

Prezentul material prezintă rezultatele uneia dintre cercetările preventive de la Capidava (jud. Constanța) din anul 2015, cercetare care s-a desfășurat în sectorul extramuran VIII, imediat la est de Porta Principalis. Dintre toate cercetările din acest punct, aceasta este cea care s-a apropiat cel mai mult de zidurile vizibile astăzi. Ea a avut ca rezultat scoaterea la lumină a mai multor complexe și materiale, între care se remarcă un turn în formă de „U”, necunoscut anterior. Turnul cu fundație masivă (grosime 2,85 – 3 m) este similar celor cunoscute de pe latura de nord-est a cetății (singura latură lungă păstrată). Momentul pierderii celor două monede descoperite imediat deasupra turnului demantelat, din care una a fost atribuită împăraților Constantius II / Constans (și anilor 336-361 p.Chr.), ne oferă un relativ reper post quem pentru demantelarea structurii.

O discuție despre planimetria cetății Carsium este o chestiune relativ nouă. Abia acum s-a lămurit, sperăm definitiv, raportul dintre fortificația antică (romano-bizantină) și cea medievală (otomană). Descoperirea porții de nord a cetății și a unor părți din edificiile antice în perimetrul cuprins între str. Unirii și portul antic de pe malul Dunării, considerat de noi limita de sud a fortificației, ne-a permis abordarea acestui subiect.

Cultura Gumelnița este una dintre cele mai spectaculoase culturie neolitice din zona balcanică. În cursul evoluției lor îndelungate pe teritoriul României, comunitățile culturii Gumelnița au realizat o serie de piese din lut care imită silueta umană, unele dintre ele remarcându-se printr-o excepțională valoare artistică.

Publicarea unui relief mithriac de la Castelu/Medgidia, cu inscripție în limba greacă și reprezentarea scenei tauroctoniei, oferă ocazia analizei iconografice în contextul analogiilor existente în Moesia inferior și în alte provincii romane. Este astfel posibilă evidențierea unor particularități ale reliefurilor mithriace din regiune.

Articolul prezintă mai multe fragmente amforice de epocă greacă (elenistică) și romană, recuperate cu ocazia unor periegheze la Costinești – punctul „Pescărie”. Piesele fac parte din colecția Muzeului Național Brukenthal din Sibiu. Starea fragmentară a pieselor permite doar recunoașteri generale privind tipologia și cronologia lor.

Partea a doua a articolului ia în discuție descoperiri de vase din sticlă de origine occidentală din cele Trei Regate din Peninsula Coreeană în contextul social. În perioada celor Trei Regate ale Coreei pot fi distinse trei orizonturi cronologice cu vase desticlă: 1 – perioada care începe din al doilea sfert al secolului al IV-lea p.Chr.; 2 – orizontul care acoperă secolul al V-lea și prima jumătate a secolului al VI-lea; 3 – orizontul care reprezintă perioada de după jumătatea secolului al VI-lea. Cel mai bogat în descoperiri de obiecte din sticlă este al doilea orizont, acestea fiind predominante în înmormântările bogate atribuite conducătorilor regatului Silla în Gyeongju.

Articolul își propune realizarea unui stadiu al cercetărilor din provincia Scythia privitor la o categorie de amfore de mici dimensiuni, cunoscute sub numele despatheion (σπάθειον) iar în tipologii drept tipul Bonifay 33/ Berenice LRA 8a/ Peacock –Williams 51/ Kuzmanov VIII/ Scorpan 1976 tip 16 S. Aceste amfore cilindrice, de volum redus (cca. 1,5 l) se găsesc între produsele importate din exarhatul Africii în ultima jumătate de veac de stăpânire romană la Dunărea de Jos.

Autoarele au în vedere contextul arheologic în care apar cochiliile Cypraea Pantherina pe teritoriul Bulgariei medievale. Se atrage atenția asupra faptului că acestea sunt specifice Mării Roșii, Arabiei și Golfului Aden, ceea ce ridică problema modalităților de răspândire a acestora în Balcani și, în special, pe teritoriul Bulgariei. Descoperirea lor în necropola păgână de lângă Balcic, datată în jurul secolelor VII – VIII și absența în necropolele mai târzii ale Primului Țarat Bulgar ridică problema aducerii lor din zonele de origine.

Articolul prezintă o matrice a unei ștampile de amforă sinopeană cu un nume nou de astynom – Ἀσκληπιάδης. O comparație cu ștampilele acestui centru de producție deja cunoscute (formă și conținut al legendei ștampilei, paleografie) permite încadrarea cronologică a acestui oficial în anii 270.

Studiul celor două amfore sinopeene păstrate la muzeul din Hârșova nepermite să înțelegem mai bine cum funcționa comerțul destinat așezărilor de pe malurile Dunării în sec. III a. Chr.

Această a doua serie de șapte notițe epigrafice și onomastice privește inscripții grecești și latine – epitafuri și dedicații – de epocă imperială și tardo antică descoperite pe teritoriul Sciției Mici (Dobrogea). Propunerile de lectură (îmbunătățiri, corecții de detaliu, eliminări de nume fantomă precum Diocas, Diocatus, Gaiones, Inserus, Πάρφυρις), însoțite de ilustrații permițând controlul pasajelor în discuție, sunt urmate de comentarii onomastice și de alte interpretări.

Această nouă serie de note epigrafice (numerotare continuă) propune noi restituții pentru șase inscripții funerare: una din Callatis, patru din Tomis și una din teritoriul tomitan (Mihail Kogălniceanu)[…]

Pornind de la o foarte interesantă monedă, emisiune tomitană de tipul „împărat cu trofeu” pentru Severus Alexander (AMNG, nr. 3254) cu revers surfrapat (o zeitate ce ține o patera în mâna dreaptă poate fi văzută în câmpul monedei), acest studiu își dorește să discute cronologia emisiunilor monetare cu revers dedicat împăratului, bătute de monetăria orașului.

Articolul își propune continuarea unui vechi demers prin care am doriti dentificarea și publicarea din colecția muzeului sibian a descoperirilor izolate și a tezaurelor provenite în mod cert sau cu o anumită probabilitate din Dobrogea. În colecția Muzeului Național Bruckenthal din Sibiu se află un lot de 28 de silicve, aparținând colecției numismatice vechi.

Autorul prezintă câteva aspecte ale circulației monedei bizantine în Dobrogea în secolele X-XI și analizează impactul pe care l-au avut invaziile și raidurile migratorilor asupra stării economiei provinciale. Perioada este subîmpărțită în două părți: A. 896 – 1001; B. 1001 – 1092, fiecare cu caractere specifice.

SCHIMB INTERNAŢIONAL