Pontica Magazine

Simplitatea teologică a creştinismului în Gothia şi-a spus cuvântul, iar activitatea misionară a lui Ulfila dezvoltată ulterior asupra refugiaţilor goţi nu a fost simţită a fi o schimbare a mărturisirii de credinţă, mai ales că se făcea în limba proprie de către unul dintre ei în care aveau încredere deplină. Din punctul de vedere al goţilor, martirii le aparţineau pentru că erau fraţii lor cu care au suferit împreună, persecuţia fiind tocmai motivul pentru care mulţi dintre ei au decis să se refugieze în Imperiu. Goţii au păstrat în calendar amintirea fraţilor lor martirizaţi, chiar dacă, ulterior evenimentului, comunitatea lor a evoluat mai mult sau mai puţin vizibil în direcţia schimbării confesiunii. Moaştele fraţilor lor au făcut parte integrantă din viaţa creştină pe care au trăit-o şi au mărturisit-o împreună în Gothia şi au continuat-o în imperiu.

Tema acestui studiu o reprezintă evoluția organizării bisericești pe teritoriul provinciei romane Scythia de-a lungul secolului al VI-lea. Pe temeiul informațiilor de natură literară și arheologică, autorul a datat momentul înființării primelor scaune bisericești sufragane (cel puțin 14 la număr) de pe teritoriul provinciei istro-pontice în prima parte a domniei lui Iustinian I (527-565), cel mai probabil în anul 536. Alte noi episcopii sufragane au fost înființate către jumătatea și în a doua parte a secolului al VI-lea.

Mănăstirea rupestră este situată pe teritoriul românesc al Dobrogei, lângă orașul Murfatlar, la 20 km vest de Constanța. Conform ceramicii, desenelor și graffiti-lor, precum și numeroaselor semne, aspectul ei a evoluat până în ultimul sfert al secolului al IX-lea, fiind abandonată în ultimul sfert al secolului al X-lea (îndeosebi după campania rusă a Prințului Sviatoslav împotriva Primului țarat bulgar din 971).

Studiile efectuate asupra pieselor confecționate din materiale dure animaliere din cultura Hamangia (mileniul V cal BC) au acordat o atenție sporită materiilor prime exotice, precum valva Spondylus sau scafopodul Antalis, în detrimentul materiilor prime locale, cum ar fi osul. Totuși, cele din urmă ne pot furniza informații tehnologice și culturale importante despre comunitățile preistorice. În acest studiu propunemreconstituirea schemei de transformare a oaselor de ovicaprine în inele, pe baza analizeitehnologice, așa cum a fost identificată în așezarea de la Cheia (județul Constanța, România).

Cultura Kodjadermen-Gumelnița-Karanovo VI (K-G-K VI) este cunoscută prin splendida ceramica grafitată, deși pigmenți de culoare alb și roșu erau folosiți pentru categorii speciale ceramice și în plastica minoră. Dacă pentru cultura contemporană, Cucuteni Tripolie, bine cunoscută pentru ceramica sa pictată, au fost efectuate numeroase analize de pigment, pentru cultura Gumelnița, acestea sunt foarte rare.

Cercetarea arheologică a movilei “Ciganska humka” din Šajkaš (Voivodina,Serbia) a fost efectuată în anul 2016. Au fost descoperite două complexe funerare datate 3000-2900 a.Chr., respectiv 2800-2600 a.Chr., aparținând comunităților stepice de origine estică. Mormântul mai vechi (numărul 2), dat fiind modul în care a fost amenajat, face trimitere la complexe funerare cu defuncți depuși în poziție întinsă, descoperite în Marea Câmpie Ungară, nordul Bulgariei și Muntenia. Mormintele de acest tip în regiunea dintre Dunăre și Tisa datează de la începutul mileniului al III-lea a.Chr. și sunt contemporane cu faza timpurie a culturii Yamnaya.

Săpăturile din sanctuar, efectuate în apropierea templului A, au scos laiveală de-a lungul timpului fragmente de la patru vase ceramice, ce aparțin Pictorului Polos-ului, pictor de vase cu figuri negre, activ la Athena în prima jumătate a secolului alVI-lea a.Chr. Trei dintre aceste vase sunt farfurii, categorie în care Pictorul Polos-ului aexcelat, și o pixidă concavă, formă de vas rar întâlnită în repertoriul de vase atice până la mijlocul secolului al VI-lea a.Chr.

Articolul aduce în discuție identificarea reprezentării de pe aplica de pephiala B71 din mormântul 1/II în tumulul Mogilanska Mogila. Între cercetători există păreri împărțite legate de identificarea imaginii feminine de pe aplica din partea interioară a omphalos-ului, încă de la descoperirea mormântului 1/II în 1965 și a inventarului său bogat, care include și phiala B67.

Articolul prezintă patru statuete din marmură cu reprezentarea divinității Meter Theon descoperite în sectorul T de la Histria. Caracterul schematic specific produselor de serie de mici dimensiuni în cazul a două piese, precum și starea avansată de degradare a suprafeței, ca urmare a expunerii îndelungate la intemperii încazul celorlalte două, fac dificilă datarea lor. Cu toate acestea câteva detalii încă vizibile indică un stil specific epocii elenistice.

Studiul de față continuă seria articolelor dedicate teracotelor descoperite prin cercetări arheologice sistematice, în perioada anilor 1997–2016, în situl de la Ostrov (Durostorum), jud. Constanța. Până în momentul de față au fost studiate 275 de piesecare au fost departajate în mai multe categorii: statuete umane (divinități și personaje umane), statuete reprezentând viețuitoare, altare, baze de statuete, socluri pentru statuete, elemente constitutive de ansambluri mari, varia și incerta.

Articolul revizuiește un lot de lămpi romane timpurii de la Tomis, partea colecției Maria și George Severeanu. Piesele au fost publicate inițial de dr. Severeanu înanul 1936 și mai târziu de C.L. Băluță. Cu toate acestea, anumite caracteristici lipsesc sau nu au fost suficient discutate de către autorii anteriori și vor fi adăugate în această lucrare. Descrierea fiecărei lămpi este completată cu detaliile pastei și fabricării, precum și cu caracteristici specifice, cum ar fi inscripția care îl menționează pe Euctemon pe una dintre lămpi și alte semne ale olarilor.

Orașul antic Limyra a fost un centru urban bine dezvoltat de la perioada Clasică la cea Bizantină. Vestigiile sale se păstrează la circa cinci kilometri nord-est de orașul modern Finike, la poalele masivului Toçak Dağı în sud-estul fostei provincii antice Licia, astăzi pe coasta de sud a Turciei. Fragmentele ceramice, cu precădere cele de amfore, descoperite în sapăturile recent desfășurate (2011-2012 și 2016-2019) au permis o mai bună cunoaștere a legăturilor comerciale de lungă distanță cu Limyra.

Acest articol se concentrează asupra genezei unui tip special de cupă și de recipiente similare prevăzute cu mânerul cu placă orizontală caracteristic – tipul denumit „thumb plate”. Asemenea recipiente erau populare în Asia centrală și de est între secolele al VII-lea și al X-lea. Cercetarea noastră arată că astfel de forme cu mâner decorat cu placă orizontală pentru deget ar trebui să provină din spațiul greco-roman și din cel bizantin. Cel mai probabil, au fost folosite ca model două tipuri de cupă decorată: skyphos și modiolus.

În urma răspândirii credinței creștine, centura, ca element vestimentar, a început să își piardă din caracterul său sacru și simbolic. Mai mult, chiar în Bizanț, de unde provine noul sistem religios și unde acesta a produs modificări la nivelul societății, astfel de distincții militare și elemente de vestimentație nu erau utilizate în acest fel. Tipurile de centuri bine-cunoscute pentru această perioadă erau realizate din cu totul alte materiale și într-o manieră diferită. Acestea erau confecționate din metal, prin folosirea dematrice, aveau dimensiuni mai mari, dar și decorațiuni specifice.

Descoperirea de centre de prelucrare a metalului din secolul al X-lea în vecinătatea capitalei Preslav, lângă satele Novosel (mun. Shumen) și Zlatar (mun.Preslav), a deschis o nouă direcție în arheologia medievală bulgară. Centrul de producție de la Novosel se întindea pe o suprafață de 170 acri și a funcționat intensiv în prima jumătate a secolului al X-lea. În același timp, centrul de la Zlatar era de dimensiuni mai mici și ocupa 40 acri.

Orașul medieval Vratsa s-a dezvoltat atât ca centru administrativ, cât și militar care supraveghea pasul Vratsata și importantele mine de cupru din regiune. Ruinele fortificației se găsesc astăzi la 2 kilometri distanță de centrul actualului oraș. Cercetarea arheologică sistematică se face cu resurse limitate din 2007. Orașul este amplasat între două fortificații – una în zona Gradishte, lângă pasul Vratsata, iar a doua, cunoscută sub numele de Kemer-kale, în zona în care râul iese din defileu. Numele orașului Vratitsa este atestat epigrafic într-o inscripție datată în secolul al XIII-lea – un act de donație către o mănăstire neidentificată încă.

Articolul își propune să analizeze modul în care a fost folosită coasta bulgară din punct de vedere istoric și economic, ca parte integrantă dintr-o rețea mai largă de porturi și rute maritime din spațiul Mării Negre și al Mediteranei. O cercetare arheologică sistematică a evoluției topografice a zonei de coastă în relație cu funcționarea porturilor și a altor facilități costiere în timpul antichității târzii și în perioada medievală ar aduce noi informații referitoare la dezvoltarea vieții pe litoral și mai ales la natura resurselor maritime, agricole, precum și a exploatării industriale în contextul comerțului maritim.

O descoperire întâmplătoare de la Rasova (jud. Constanța) ne-a oferit ocazia de a relua problematica materialului de construcție (cărămizi, țigle și olane) purtând ștampile ale flotei – Classis Flavia Moesica, inclusiv aspectele care țin de tipologia acestor ștampile. Țigla descoperită la Rasova tocmai pe „Dealul Cetății” poartă în cartușul simplu inscripția fragmentară CLASF[M].

Această nouă serie de note epigrafice (numerotare continuă) propune corecturi de restituţie pentru inscripţii greceşti de la Tropaeum Traiani, Callatis şi Tomis.

Articolul discută opt inscripții grecești, cu noi sugestii de lectură și restituire: 1. Decret de proxenie din Istros, ISM I 25;2. Album histrian, ISM I 188 + 224 și ISM I 187;3. Album al dendrophorilor din Istros, ISM I 225;4. Dedicație imperială din partea locuitorilor unui sat din teritoriul tomitan, ISMVI.2, 608;5. Decret callatian de proxenie în onoarea unui cetățean roman, ISM III 29;6. Decret onorific acordat de un thiasos din Callatis lui Ariston II, ISM III 45 + 42;7. Inscripție pe o arhitravă din Callatis, ISM III 101;8. O nouă dedicație pentru Hera Sonketene într-o inscripție din nordul Macedoniei.

Un mic dosar epistolar între cei mai eminenţi epigrafişti din România şi Bulgaria, Dionisie M. Pippidi şi Georgi Mihailov, care nu acoperă decît o scurtă perioadă (1975-1981), priveşte îndeosebi organizarea celui de-al VII-lea Congres Internaţional de Epigrafie Greacă şi Latină de la Constanţa (septembrie 1977) şi aduce detalii despre alte întîlniri precum şi funcţionarea anumitor asociaţii savante.

În cursul anului 2020 a fost descoperită în împrejurimile localității Lipnița (jud. Constanța), cu detectorul de metale, o monedă de bronz bătută pentru regele celt Kavaros. Este din tipul iconografic Nike sau Apollo/Nike și a fost emisă în monetăria orașului Mesambria, între anii 239-218 a.Chr. Din cercetările anterioare s-a observat, în general, suprapunerea zonei de circulație monetară a emisiunilor de bronz bătute în monetăria din Mesambria (din tipurile Amazoană/Athena Alkis și Apollo/scut celtic) cu cea a monedelor de bronz ale lui Kavaros (din tipul Nike sau Apollo/Nike) pentru perioada celei de a doua jumătăți a secolului al III-lea a.Chr.

Autorul prezintă 10 ponduri intrate recent în colecțiile MINAC. Este vorba de un pond callatian (roman timpuriu), descoperit la Dulcești (nr.1), piese romane târzii descoperite la Izvoarele – Sucidava (nr. 2, 3) și undeva în Dobrogea (nr. 9), și șase ponduri medievale târzii și moderne, descoperite la Târgușor (nr. 4, 5, 6), Tufani (nr. 7), Vâlcele (nr. 8) și într-un loc neprecizat (nr. 10). Toate aceste descoperiri atestă dezvoltarea schimburilor comerciale și chiar a schimburilor de bani în diferite epoci istorice.

Tyras, cité grecque au nord-ouest de la mer Noire, est restée un peu marginale dans les recherches, notamment du fait de son caractère périphérique parrapport aux grandes régions traditionnellement étudiées, l’ouest et le nord de lamer Noire. Les timbres amphoriques trouvés dans cette cité sont relativementnombreux (1249 en 1988 selon T. L. Samojlova), mais ont jusqu’à présent été trèspeu publiés.

În 2019 a apărut în prestigioasa editură Mega din Cluj-Napoca al treilea volum din seria Bibliographia classica orae septentrionalis Ponti Euxini (prescurtat BCOSPE) având ca domenii de referință Ars, res sacrae & mythologica. Volumul, având ca autor pe Victor Cojocaru și drept contributori pe Lavinia Grumeza,Lucian Munteanu, Annamária-Izabella Pázsint, Dan Ruscu și Ligia Ruscu, a apărut ca al IX-lea volum din seria Pontica et Mediterranea.